Anna Karenina.Editie cartonata , Lev Tolstoi

Traducere si note de Emil Iordache. Postfata de Sorina Balanescu.
„Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar maretia lui se datoreaza calitatii rare de a se adapta la statura noastra, la ritmul nostru. Proza lui e ritmata de bataile propriei noastre inimi, iar personajele sale par sa se miste la fel de firesc in lumea noastra ca trecatorii care ni se perinda pe sub ferestre in timpul lecturii.” (Vladimir Nabokov)
In romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal, distrugerea institutiei familiei. Receptarii lumii de catre o constiinta individuala si rationalista scriitorul ii opune valoarea in sine a vietii, in infinitul, in nestatornicia haotica si in concretetea ei reala, manifestindu-se drept un „criptovazator al trupului” (termenul ii apartine lui Dmitri Merejkovski).

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) – celebru scriitor rus, autorul unei opere in care individualul si nationalul capata dimensiuni universale. Incepind cu trilogia autobiografica scrisa in perioada 1852-1857 si alcatuita din romanele Copilaria, Adolescenta si Tineretea, sondarea „fluiditatii” universului interior si a temeiurilor morale ale omului a devenit principala tema a operelor sale. Capodopera Razboi si pace (1863-1869) zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene. La sfirsitul anilor 1870, scriitorul trece printr-o criza spirituala amplificata ulterior de ideea desavirsirii morale si a „simplificarii” (care a dat nastere doctrinei si miscarii „tolstoismului”) si intreprinde in operele sale o critica din ce in ce mai accentuata a institutiilor birocratice, a statului, a bisericii (in 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxa Rusa), a civilizatiei si culturii, a intregului mod de viata specific „claselor cultivate”: romanul Invierea (1889-1899), nuvela Sonata Kreutzer, dramele Puterea intunericului (1887) si Cadavrul viu (1900). De asemenea, interesul sau se indreapta spre temele mortii, pacatului, caintei si renasterii morale: Moartea lui Ivan Ilici (1884-1886), Parintele Serghi (1890-1898) si Hadji-Murat (1896-1904).