E limpede ca adultii au nevoie de povesti. Numai ca zanele lor si-au scurtat rochiile, si-au taiat parul care le ajungea candva pana la calcaie si au invatat sa fie femei, ceea ce e mult mai complicat si periculos decat meseria de zana. Un manunchi de istorii cu femei asadar, spuse simplu, captivant, de un povestas a carui viata seamana ca doua picaturi de apa cu cea a lui Mircea Cartarescu. In fiecare poveste e un sambure de neobisnuit care sta ascuns in carnea obisnuitului, in "ordinar" o samanta de extraordinar care da rod epic. Un omagiu (adesea in sensul cel mai concret, erotic al cuvantului) adus femeilor "pentru ca sunt femei". Intrebarile criticului: Cine spunea ca scriitorul roman a uitat sa povesteasca? Cine spunea ca e misogin?