Sintagma "abordare orientată pe obiecte" sau "abordare obiectuală" semnifică organizarea și funcționarea programelor, aplicațiilor sau sistemelor informatice ca un ansamblu de obiecte distincte ce cooperează între ele. Aplicată mai întâi în domeniul programării, abordarea orientată pe obiecte s-a impus ca o nouă paradigmă informatică cu o utilizare din ce în ce mai largă. Vorbim astfel de programare orientată pe obiecte (sau obiectuală), baze de date orientate pe obiecte, metode de prezentare a cunoștințelor orientate pe obiecte. Succesul acestui mod de abordare se datorează modelelor, metodelor, tehnicilor, instrumentelor și suporturilor software destinate asistării întregului proces de dezvoltare de sisteme informatice (software engineering și reengineering) dintre care sunt prezentate: - UML (Unified Modeling Language) - Visual Basic 6.0, Visual Basic.Net, DHTML - Arhitecturi software - arhitecturi stratificate, arhitecturi client-server - Șabloane, arhetipuri și cadre software (software frameworks) - RUP (Rational Unified Process) - XP (eXtreme Programming) Abordarea obiectuală conduce la soluții superioare calitativ în special în cazul sistemelor informatice de mari dimensiuni și nivel ridicat de complexitate.