Stire : Avem nevoie de povesti pentru a ne prelungi viata
Stiri / Avem nevoie de povesti pentru a ne prelungi viata Profesorul Wolfgang Iser , de la Universitatea din Constance, este unul dintre cei care au remodelat teoria literaturii, in secolul XX. A pus bazele teoriei receptarii, alaturi de colegul sau Hans Robert Jauss, si a conceptualizat notiuni celebre, precum "estetica receptarii" sau "lectorul implicit". In a doua parte a carierei, Iser s-a orientat spre antropologia literara, trecand dincolo de interpretarea textelor literare, spre cea a unor fenomene culturale sau chiar a lui Dumnezeu.
Saptamana aceasta el a vizitat Bucurestii, pentru a participa la o serie de evenimente organizate de Catedra de Teoria Literaturii a Facultatii de Litere, Universitatea Bucuresti, prilej cu care a acordat un interviu in exclusivitate ziarului "Averea".
Cum ati trecut de la teoria receptarii la antropologia literara?
Motivul e ca, atunci cand te preocupa, asa cum m-a preocupat pe mine, teoria receptarii, ajungi aproape intr-un punct mort, daca pui accentul pe analiza tehnica a textelor. A fost, apoi, nevoia de a gasi raspunsul la intrebarea: ce ne spune literatura despre conditia umana? Desi suntem constienti de faptul ca literatura reprezinta fictiune, in care ne prefacem a crede, nu o respingem, ci o folosim, poate, ca pe un mijloc pentru a descoperi ceva despre motivele pentru care avem nevoie de fictiune si de iluzii. Antropologia literara a fost, pentru mine, urmarea fireasca a teoriei receptarii.
Literatura e, prin urmare, o simpla iluzie? Cum explicati nevoia oamenilor de povesti?
Cred ca exista o nevoie, in firea omului, de a se prelungi pe sine dincolo de sine si, in acelasi timp, de a duce o viata dubla. De exemplu, atunci cand, asa cum spune Henri James, citind o carte, fac parte dintr-o lume diferita, eu sunt, in acelasi timp, si cititorul, cu alte cuvinte, fac parte din aceasta lume. Prin urmare, a te afla in doua lumi e o tendinta puternica a fiintei umane. Prelungirea si dublarea sinelui in doua tipuri diferite de viata explica nevoia oamenilor de povesti.
Fictiunea se refera strict la literatura? Afirma fictiunea, cum spune Llosa, "adevarul minciunilor"?
Aceasta pare o afirmatie ontologica si nu voi fi de acord cu ea. Dar face parte din domeniul experientei fiintei umane sa incerce sa descopere, pur si simplu, ceva despre fiinta umana, pentru a se defini. De exemplu, suntem, dar nu stim ce inseamna sa fii. Bineinteles, daca esti o persoana religioasa vei sti acest lucru, dar daca nu esti, sau daca esti o persoana cu o anumita orientare ideologica, literatura pare mijlocul de a trasa harta acestei situatii deosebite, de a fi tu insuti si, in acelasi timp, de a sti ce inseamna sa fii. Nu poti gasi un raspuns definitiv si, in consecinta, literatura este atat de infinit de variata.
Afirmati ca "distanta dintre fiecare act de interpretare este un spatiu gol, prin urmare exista spatii goale si in actul traducerii, si in relatiile interculturale". Ce ar trebui sa faca Uniunea Europeana cu spatiile goale dintre culturile nationale?
Voi incepe de la o experienta personala simpla: in Londra exista asa-numita "scoala Tavistock", care cerceteaza motivele pentru care se destrama relatiile dintre oamenii insurati. Care sunt acestea? Sotul sau sotia se gandesc la modul in care celalalt il/o vede si incearca sa se conformeze acestui nivel de asteptare, ceea ce echivaleaza cu o catastrofa. Cu alte cuvinte, ar trebui sa ne dam seama de diferentele dintre noi, lucru pe care cuplurile de obicei nu-l fac. Din moment ce aceste spatii goale nu pot fi eliminate in intregime, atunci ele ar trebui, cel putin, sa duca la o constientizare a diferentelor, si nu la impunerea modelelor noastre asupra celorlalti. in acest sens, spatiile goale functioneaza ca un indicator a ceea ce "altul" sau "altii" ar putea sa fie.
Care este soarta stiintelor umaniste in lumea mass-media? Vor inchide portile si se vor baricada in Univer-sitate?
Nu. Eu spun ca stiintele umaniste traiesc prin dialog. Daca, intr-un cadru universitar, te preocupa numai cercetarea, fara a avea studenti si fara a dialoga, cred ca ceea ce faci tu nu foloseste la nimic. Desi stiintele umaniste sunt marginalizate, in lumea de azi, ele au, totusi, un potential pentru a supraveghea ceea ce se intampla in jurul nostru. Pentru ca, pana si in activitatile noastre de construire a lumii, in politica, in economie sau in orice altceva, nu exista o constientizare a ceea ce facem. Politicienii sau economistii procedeaza in mod pragmatic. Acesta este motivul pentru care stiintele umaniste trebuie tinute in viata: ele reprezinta singura institutie care are posibilitatea de a monitoriza si, intr-o anumita masura, de a supraveghea, ajungand chiar pana acolo incat interactiunea artelor cu literatura ne va schimba, gradual, perceptia. Acest lucru nu este masurabil dar, cel putin, ne va pune, in anumite privinte, in garda. Ele pot fi, inca, utile, daca vorbim dintr-o perspectiva utilitara.
In Taiwan ati afirmat despre cultura chineza ca este "o cultura in totalitate straina pentru mine". Se aplica aceasta afirmatie si pentru Romania?
Cultura romana nu e foarte familiara pentru mine dar, acum 40 de ani, am petrecut o vacanta la Mamaia si am dat peste un mediu care, intr-un fel, era diferit. Dar, fiind vorba despre o cultura latina, daca vorbim, pana la urma, in termeni de "culturi", ceea ce am descoperit parea o varianta interesanta, care merita studiata, a unui climat cu care cineva este obisnuit intr-o cultura de orientare latina.
Sursa: Averea
Toate Stirile
 |
Trimite unui prieten |