Stire : Gradele inculturii la romani
Stiri / Gradele inculturii la romani Lipsa informatiilor fundamentale
Vasile Morar este profesor de filosofie. Se presupune ca el ar trebui sa stie cel mai bine ce inseamna incultura si de unde incepe ea. Ca orice profesor, incepe cu o definitie. Incultura este „lipsa informatiilor fundamentale“.
Din punctul sau de vedere, incultura, adica lipsa de cultura, „provoaca daune, atit persoanei in cauza, cit si institutiilor publice, acolo unde omul traieste“. Pentru Vasile Morar, incultura tine, aparent paradoxal, si de o explozie a comunicarii. „In fapt, incultura este sinonima cu un balon de prejudecati, care sint luate drept singurele adevaruri“, explica profesorul de filosofie.
Daca e sa fie omul prost…
Se pare insa ca lipsa „culturii generale“ nu este singura marca a inculturii. „Daca e sa fie omul prost, apoi e prost (si fudul), indiferent cit e de citit, daca e plugar sau academician, cizmar sau invatator“, spune Dan C. Mihailescu. Si in acest caz, reciproca este valabila. „Sint nenumarate cazurile de hiperinteligente care se manifesta prosteste la un moment dat, fie in politica, fie in amor.“ „Alexandru Paleologu observa cu dreptate ca lumea e plina de eruditi prosti, filosofi stupizi, inteligente gaunoase si, dimpotriva, incultura inteligenta, de bun-simt“, completeaza el.
Sfertodoxism si impostura
Pentru criticul literar Paul Cernat, incultura nu e o treaba prea grava. „In principiu, nu e nimic rau sa fii incult (nu e nici lucru de lauda, fireste!)“, spune el. Adevarata problema o constituie pseudocultura, semi sau sfertodoctismul, simulari le urechiste, bref-ul si impostura. „Spre deosebire de nevinovata incultura (sinonima ignorantei fara pretentii), impostura e o frauda carierista menita sa ascunda, cu aplombul smecheresc de rigoare, ignoranta si fusereala. Adica sa ofere numai aparentele culturii“, explica Cernat. „Exista studenti filologi care nu l-au citit deloc pe Caragiale, nu i-au vazut nici o piesa, dar «au citit despre» sau «au vazut Bubico la televizor»“.
Pe Cernat il deranjeaza mai mult intelectualii care dau lectii acolo unde nu se pricep, profesorii care predau lucruri aproximativ cunoscute, bagatorii de seama prezentati drept analisti. „Ce mai conteaza ca ne furam caciula? Noi sa fim sanatosi“, concluzioneaza el ironic.
Gradul zero al curiozitatii
Pentru isoricul Adrian Cioroianu, incultura incepe in punctul in care se termina curiozitatea. E de parere ca singura limita a inculturii este „disponibilitatea noastra la acceptarea noutatii“. Din punctul lui de vedere, cel mai cult om din istoria umanitatii a fost „cel care, intr-o dimineata dintr-un trecut nebulos din pura curiozitate, a decis sa paraseasca pestera si sa mearga ceva mai departe... si mai departe... si mai departe. Toti cei care au urmat apoi - pina la Da Vinci si Umberto Eco - nu au facut decit sa-l continue“, spune Cioroianu.
Intre timp, „incultii se incapatineaza sa ramina in pestera lor mucegaita, iar unii dintre ei chiar au pretentia sa ne convinga ca nu exista nicaieri ceva mai luminos decit negura lor“, completeaza el.
„Cultivati-va gradina!“
„Un om incult este un om care… nu-si cultiva gradina (vorba lui Voltaire)“, spune scriitoarea Simona Popescu. „Sint unii care nu se mai ocupa de ea din tinerete. Altii si-o fac din lucruri cumparate de la mall-urile pentru toti.“ Lasind metafora vegetala la o parte, scriitoarea e de parere ca relatia cultura-incultura este una complicata.
„Vad ca studentii mei citesc mult mai putin decit citeam eu la virsta lor, dar stiu, in schimb, o gramada despre muzica underground, despre «cultura urbana», si au o foarte interesanta informatie «alternativa».“ Ea considera ca „degeaba il citesti pe Shakespeare daca nu il pui in legatura cu tine si cu lumea vie in care traiesti. Cultura e informatie dinamica, incultura e informatie moarta“, iar impostorul este un „necreativ care are doar un efect al copy-paste-ului“.
Incultura incepe cu „Mie-mi spui?“
Suficienta este, din perspectiva Magdalenei Boiangiu, inamicul numarul unu al culturii. „Majoritatea oamenilor culti preocupati de literatura sau de alte arte isi afiseaza fara nici un complex de inferioritate ignoranta in domeniul stiintelor exacte, fata de tot ceea ce depaseste, ca nivel de complexitate, tabla inmultirii“, spune criticul de teatru. „Cred ca inamicul culturii nu e atit ignoranta, cit suficienta, superioritatea acelui «mie-mi spui?», pe care-l auzim curent. Si cind nu-l auzim, e implicit“, completeaza ea.
Despre inculti, numai de bine
In fond si la urma urmei, nu este foarte grava incultura decit in cazul in care este agresiva si dublata de aroganta. „Sa nu fim absurzi, culturalizarea maselor a fost si va ramine o utopie destul de sinistra“, spune Paul Cernat. Pentru Dan C. Mihailescu, omul cu adevarat cult nu este erudit, ci „bine educat, om al masurii in toate“.
Vasile Ernu, autorul cartii „Nascut in URSS“, prefera incultul de bun-simt „incultului rafinat“, care are „multa stiinta de carte, insa ii lipseste capacitatea de a-si pune la indoiala convingerile, de a accepta ca si celalalt s-ar putea sa aiba dreptate, si de a incerca sa-l inteleaga“. Si acum ne intrebam si noi, cu degetul la timpla: Socrate a fost incult cind a zis „Stiu ca nu stiu nimic“ sau cind a proclamat ca „Ignoranta e cel mai mare rau dintre rele?“
Incultura este un handicap
Adrian Cioroianu pune degetul pe rana si afirma ca: „In societatea romaneasca de azi, nu incultura este aspectul cel mai deranjant, ci pretentia celor muscati de ea de a deveni modele“.
Din punctul sau de vedere, nu este nici o drama faptul ca omul de afaceri Tintareanu n-a citit in viata lui nici o carte, ci faptul ca el spune „iata, n-am citit nici o carte in viata si nu ma simt deloc rau“, pe un post de televiziune.
„Incultura unora nu e un pericol social in sine.
Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca, in capitalismul normal si necosmetizat, astfel de specimene au locul lor sub soare“, spune Adrian Cioro-ianu. Istoricul considera ca incultura devine periculoasa doar cind e agresiva, se impune ca norma si are pretentia ca e „cool“.
Moartea termica a intelectului
Din punctul de vedere al profesorului Vasile Morar, incultura se identifica, pe plan individual, cu „moartea termica a sentimentelor“. Konrad Lorenz, intemeietorul etologiei, scria in celebra sa carte „Cele 8 pacate capitale ale lumii civilizate“ despre faptul ca noi traim intr-un mediu in care nu ne mai implicam emotional pentru ceilalti. Daca sentimentele noastre sint indicatorii valorilor noastre, atunci inseamna ca nici nu putem face bine in jurul nostru. Este gresit, din punctul sau de vedere, sa identificam incultura cu absenta instructiei intelectuale. „Este grav sa nu stii foarte multe lucruri in plan intelectual. Dar este si mai grav sa nu distingi intre bine si rau, drept si nedrept, virtute si viciu“, explica domnul profesor. Grava este, in acest sens, incultura civica. „Am avut curiozitatea sa imi intreb studentii care este distanta de la pamint la luna, si multi dintre ei cunosteau raspunsul. Dar, cind i-am intrebat ce reprezina Holocaustul, foarte putini dintre ei stiau, desi erau la facultati cu profil umanist“, spune Morar. „Oamenii pot sa stie multe lucruri in plan stiintific, dar aceste cunostinte nu au valoare daca nu sint in prelungirea unor informatii despre ce inseamna toleranta si intoleranta, o cultura a binelui si interesul pentru treburile publice.“
Sursa: Cotidianul
Toate Stirile
 |
Trimite unui prieten |